Jocul si Joaca

6 martie 2007
Asa se chema un capitol in clasa a noua. Daa, tare interesant, eu vroiam sa vin cu Barbie la scoala si profesoara ne zice sa cumparam o carte de-a lu’ Huizinga (daca o mai fi avand vreun "h" ceva sa ma scuze, ca eu nu i-am cumparat-o). Homo Ludens se chema scriitura respectiva, adica "omul care se joaca". Ca jocu ‘ e o varsta, si are maaare importanta, si tot felul de filosofari la care nu m-as fi gandit cand ma imaginam printesa si dadeam ordine educatoarei.
Dar e frumos jocul. Nu ala pe calculator, eu sunt impotriva, desi am avut experiente cu Simsii si alte creaturi. Atunci cand te joci (si sa nu imi zica cineva ca sunt prea mare sa ma joc, ca il iau de par) esti ce vrei tu. Ca si atunci cand dansezi. De aceea consider persoanele care nu raspund joculetelor mele ca fiind limitate si plictisitoare. Vorbesc acum de o era diferita jocurilor, ca papusi nu mai pieptan, imi ajunge podoaba mea capilara, si nici babies nu mai imbrac.M-a intrebat mama intr-o in preajma unui magazin de jucarii daca nu vreau un bebe (am avut unul in copilarie, ii mucegaise stomacul ca era de carpa si il hraneam cu apa&faina, lapte praf preistoric), si i-am zis ca daca pot sa fac unul, de ce sa imi cumpar? Si asta era tot un joculet, perspectiva e scary la varsta mea.
Deci da, consider ca jocul nu trebuie sa dispara din viata omului, adaptat desigur varstei si dezvoltarii santurilor de sus, ca daca vad doi diplomati sarind coarda in parc in costume Armani ma desfiintez.
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X