coffeegirl

Uite ca primavera care ne intampinase cu soare anormal canta Time to say goodbye in acorduri de ploaie. Si ca omul nemultumit, cand era prea cald scoteam limba de un cot (n-am priceput vorba asta, cotul e mai mic ca limba!), iar acum poftesc soare. Totusi ploua frumos, parca spala asa pacatele.. iar cand picurii iti ajung la piele simti ca traiesti, si daca ti se uda si genunchii de la atata ploaie inseamna ca ai genunchi. O parte buna e in toate, imi voi folosi umbrela verde, o cheama Brotaca. Si are sanse mai mari sa isi gaseasca un brotac pe timp de ploaie. Oricum, am vazut oameni care poarta umbrela de ploaie ca sa se apere de soare. Mi se pare o jignire. Eu cred ca de asta ploua, ca s-a suparat soarele pe ei.

Ca sa observati cat aduc vorba de colegi acum cand mai am asa de putin de trait in acelasi habitat cu ei, si cat ma bucur ca nu mi-au dibuit ei blogul, azi va vorbesc despre un exponent al  rasei.

Intre speciile din clasa noastra salasluieste si un aproximativ porc mistret, care, prin umbra foarte mare pe care o face pamantului, din cauza dimensiunii proprii dar si dimensiunii afacerilor parintilor, isi permite sa se considere un soi de pastor al tuturor. Discipol al lui Gigi Beckali, informat de toate otv-ismele si adorator al muzicii populare, selecteaza in fiecare zi cate o melodie din pestera lui, pe care o ascultam exasperati in fiecare pauza, pentru ca, daca ar fi sa ne urmam instinctele, ar trebui sa ne donam un organ ca sa ii platim pretiosul telefoehn izbit de ferestre. Melodia lui DjJiji de astazi a fost selectata din ciclul "Cand aveam si noi muzica noastra", si m-a facut pentru prima oara sa ma bucur ca PasariLatiLungila are mobil cu mp3. Interpretata de MihaiConstantinescu, in timpurile cand mai avea par, si de un cor de copii orfani, melodia se numeste O lume minunata si este foarte frumoasa, desi neadevarata. Oricum, mi-a inveselit ziua si va recomand sa o ciorditi de pe Odc, ferindu-va de Cainii vagabonzi, care nu mai suna la fel ca in copilarie, ca doar si cainii s-au schimbat de atunci.

Am de gand sa scriu intr-o buna zi despre dragoste. Cu perspectiva total schimbata fata de ce pitroceam pe la 14 februarie, daca isi mai aminteste cineva. Pana atunci insa, mai fac practica si largesc urechile pe la ce se vorbeste in jur despre amor. Ca femeile alea care scriu prin Cosmopolitan de zici ca le-au facut pe toate la cum scriu acolo de sigure pe ele. Dar sa ma ierte doamnele, tot respectul pentru campul lor imagistic sau imaginistic, eu cred ca sunt tare esuate in dragoste. Ca psihiatrii care mi se par toti locos, si sexologii care mi se par impotenti. Si aia care prezinta emisiuni cu tema cardiaca- esuati in dragoste number one- gen Mircea Radu asa. Iertati-mi paranteza Cosmopolitana, am inceput dimineata cu revista asta si un mar, ignorati abaterea.

Deci am sa scriu despre dragoste, dar, repet, adun subiecti si subiecte deocamdata. Ca e frumoasa tare spurcata asta de dragoste, si nu as dori sa o stric cu vreun ciot de articol. (Asta imi aminteste de wikipedia- cand crezi ca ai gasit ce cautai apare notificatiunea "Acest articol este un ciot. Il puteti ciopli daca vreti, etc")

Iar daca ati avut norocul sa dea azi dragostea peste voi, si poate doriti sa va puneti inimioara ranita in ghips, urmati sfatul meu de om fara experienta: traiti dragostea, e singurul lucru pe care il poti povesti la batranete cu sansa sa mai impresionezi pe cineva, ca razboaie momentan- ioc.

 

Caldura e atat de mare, incat soparla din mine care se lipea de calorifere in urma cu cateva luni si-ar da jos si pielea de pe dansa. Tristetea pe care o aduce soarele poate fi enumerata in cateva t-uri: transpiratia golanilor pentru care tricoul e un soi de second skin si deodorantul un soi de fitza mondena. Tampenia blondelor care adorm pe la plaja si zilele urmatoare fac cinste Pieilor Rosii, caci, zic ele, crema de plaja nu te lasa sa te bronzezi si mai bine Lady in red decat cheesy white. Gresit, amaratelor care uitati sa mai plecati de la strand si adormiti pe la solare, bronzul are o decenta, era o varzuca azi prin liceu cu pielea in descuamare si fata de leoaica fripta pe jar.. Al treilea "t" renunta la liniuta orizontaka si devine "i"- insomnie. Cum sa mai adorm eu cand Gerila din poveste m-a parasit pentru Halat Alb si nu are cine imi raci camera si patul?!

 

Dar voi rezista eroic fara sa ma mai plang, mi-am urat geaca de iarna prea mult, ca sa nu mai vorbesc de umbrelele pe care trebuie sa le pazesti cand le iei prin vreun bar. Plus balti si glod, sau zapada mazaca, da da, aleg soarele nerusinat.

Trebuie sa imi termin atestatul…

Trebuie sa imi termin si sa imi invat atestatul…

Trebuie sa termin si sa invat atestatul si nu stiu power-pointul…

Trebuie sa termin si sa invat atestatul si nu stiu power-pointul si nu am chef sa il deslusesc momentan…

Trebuie sa termin si sa invat atestatul si nu stiu power-pointul si nu am chef sa il deslusesc momentan, cand e un timp perfect de uitat la film…

Trebuie sa termin si sa invat atestatul si nu stiu power-pointul si nu am chef sa il deslusesc momentan, cand e un timp perfect de uitat la film si de pierdut vremea.

Trebuie sa termin si sa invat atestatul si nu stiu power-pointul si nu am chef sa il deslusesc momentan, cand e un timp perfect de uitat la film si de pierdut vremea, si timp de atestat la engleza nu e.

 

Se intampla lucruri ciudate. In imbratisarea mea cu natura, am colectat si niste flori, pe care le-am impreunat intr-un fericit buchetel. Ajunsa acasa, am depus buchetelul intr-o vaza improvizata. Pentru o asortare mai fericita, am adaugat in apa incolora cativa stropi de cerneala (prilej cu care am decorat si peretele, neintentionat de data asta). Trecand acum pe la nenea buchetul, sa ii urez somn floricit, observ apa curata si incolora. Eu n-am vrut sa le dau sa bea cerneala, iar ca sa ma conving ca florile sunt betivancele si nu vreo alta insectuta sau aparitie, le-am mai bagat doi stropi. Si de cand am inceput eu sa typez aici, machitoarele mici aproape ca au mai inghitit o doza. Lucru care ma sperie, caci as fi dorit apa colorata, se vedea foarte dragalas.

Vedeti? Asta se intampla cand esti la filologie si nu mai pupi strop de chimie… Ajungi sa faci si rime..

Azi am regizat redescoperirea naturii si a bunicilor, 2 in 1, 3 in 1 daca punem si friptura de miel cu usturoi verzuloi.

Si era tare frumos, cum stateam eu acolo trantita in iarba, la umbra marului care anul asta are doar rol decorativ, ca e prea batran ca sa mai faca mere. Si am gasit cirese premature, de la care nu m-am abtinut, si capsuni care in doua saptamani or sa fie perfect potente de consumat.. Si am realizat ca imi era asa de dor de linistea aia nebunesc de linistita, si de animalele alea pe care le parcheaza bunicul si ele mananca pana le muta intr-un loc fara iarba unde incep sa rumege (n-am priceput niciodata faza asta cu rumegatul). Si mi-am promis ca am sa ma mai duc sa imi mai filtrez constiinta, acolo toate problemele nu mai apar atat de serioase, si gandurile zboara mai frumos, ca fluturasii aia doi care m-au ametit de cat s-au intrecut prin aer..

Azi am facut un joculet la dirigentie (unde in general invatam despre dirijori si genti). Se facea ca o căpriţă si o căpiţă au scris pe bucatele de hartie numele tuturor prezentilor (sa scrie absentii ar fi durat considerabil mai mult). Si prin selectare fiecaruia ii corespundea un coleg, despre care abera- si ceilalti ghiceau de cine e vorba in poveste. Si cele doua scriitoare au uitat cum se scrie numele meu, noroc ca au fost doua runde de vorbit, ca altfel nu mi s-ar mai fi ridicat coada auzindu-mi descrierea. Voi remarca imaginea gresita pe care o are fiecare in ochiul celuilalt (daca si ochiul interior sufera de miopie, strabism sau alte chiorlâştenii, e dureros). Mai curand ar fi vorba ca nu prea ne-a interesat de viata celuilalt, atata vreme cat si-a impartit macul de pe covrig sau bucatica de oglinda cu noi. Asa ca, dupa patru ani de inhumare in acelasi locşor, tot ce stim sigur despre colegul din fata e numele de familie (asta daca nu facem sapaturi pe la Maternitate si nu ne cataram prin arbori genealogici, caz in care s-ar putea demonstra ca nici de asta nu eram siguri).

De fapt, cand abia avem rabdare cu noi insine (e o chestie personalizata, daca nu va regasiti depasiti), cum sa mai retinem traumele celuilalt, insusirile lui, cand uneori e de ajuns sa iti amintesti ca traieste si te ia cu frisoane.

Referitor la titlu, ma simt datoare cu o explicatie. Un coleg care nu a experimentat inca prima pupatura a fost etichetat "cucereste fetele rapid". {Poate era vorba de echipa de fotbal, dar n-am sesizat nuanta.

 

S-au gandit asa directorii colegiului nostru sa mai justifice niste bani, si s-au apucat de remontat acoperisul (nu ei personal, desigur, se mai justifica niste bani prin mana de lucru- muncitori chinuiti de soare si soarta care mai vad cate un picior adolescentin cu ocazia asta). Si azi agitatie mare in curte, fasii din alea care anunta pericolul, sa nu care cumva sa pasesti in zona cu pricina, ca gravitatia lucreaza si te mai racoreste vreo tigla de nu te mai poti ridica. Asa ca m-au pus sa inconjur tot liceul ca sa pot intra, noroc de a doua intrare, altfel se pierdeau orele de astazi, tragedie in masa. Si am gandit eu asa gandire, de ce mama tiglei nu lucreaza cand nu sunt ore si ma pun pe mine sa infrunt riscul de a-mi acoperi mansarda personala cu o bucata nedorita de acoperis?!

Dar poate asa facea numele liceului inconjurul tarii, "Zdrobiti de tigla ucigasa", "Crutati de prostie, necrutati de tigla", "Ai carte, n-ai parte.. de viata", "Macel in curtea liceului" (asta presupunand deja o bataie cu caramizi declansata de prima victima), "Chiul de scanduri de pe acoperis" fiind doar cateva din titlurile posibile ce ar fi urmat nenorocirii. Care nu a avut loc, caci Nea Vasile (om de serviciu, sef peste ceilalti oameni de serviciu) a oprit hoardele de elevi care vroiau sa aleaga traseul fatal cu baltagul si bratul de otel. Si vom avea un acoperis mai trainic si mai frumos, nu mai conteaza interiorul cu leoparzi, acoperisul sa fie vopsit!

Imi place cand socializez cu oameni pe care nu ii cunosc, cum au fost astazi functionarii de la xerox. Imi place cand discut cu ei ca si cum am fi prieteni de familie, si imi permit sa le spun ca le cunosc fiul pentru ca e cel mai simpatic din club. Imi place sa imi scot hainele de vara din fundul dulapului si sa indes blanoseniile acolo. Imi place ca am bronz natural si nu de solar, imi place ca mama a retinut in sfarsit ce ciocolata imi place, imi place ca azi am dat ultima teza din viata mea si nu a fost nevoie sa copii. Imi place cum imi miroase piele cand vin de la plaja, si cand arde soarele si bate vantul, si inchid ochii si ma imaginez la mare, si apoi simt un gol cand vad muntii in jur, dar imi spun ca o sa imi fie dor si de ei la anul. Imi place cand telepatia best friendica functioneaza atat de nebuneste incat primesc mesaj imediat cum i l-am trimis, imi place cand lucrurile costa mai putin decat ma asteptam, imi place cand lumea se vede in ochelarii de soare si pare mai simpatica. Imi place cand persoanele dragi imi preiau vorbele si imi tin minte obiceiurile, cand termin de facut o treaba care imi statea pe cap, cand winampul se satura de aceeasi melodie si se hotaraste sa moara, cand adorm si nu sunt singura, pentru ca daca nu pot sa adorm ma uit la cel/cea de langa mine si ii numar suvitele de par sau mi-l inchipui personaj de roman si ma gandesc cine ar fi… Imi place mancarea daca nu o mananc singura, imi place sa analizez zeci de etichete de produse si sa il aleg pe primul dintre ele, imi place cand reusesc sa imi inghit nervii fara sa revina apoi impotriva mea, imi place cand se apuca astia de cosit iarba prin oras si miroase a verile copilariei, imi place cand citesc orice altceva decat sinteze de geografie sau romana, imi place cand reusesc sa fac o flotare cum trebuie, desi nu imi amintesc daca am facut-o vreodata.. Imi place cand primesc o lauda sincera, imi place cand merg desculta, cand vad cate un fluture, cand nu rup o floare pentru ca imi amintesc de teoria prietenei mele, cand imi amintesc de trecut si cand fac planuri de viitor, cand el sta cu ochii spre soare si i se vad multe multe nuante de verde, asa de multe incat uit ca sunt ochi…

Imi place ca imi plac atatea lucruri, si imi place viata, si uneori imi place si de mine. O seara frumoasa!