Sg

6 iunie 2007
Sunt momente in care ma simt singura .. nu mai stiu cand a fost penultimul moment de genul asta, ultimul a fost in seara asta.. Momente din acelea cand iti vine sa strigi ceva ca sa nu te mai simti atat de singur. Ca Iona, asa. Mi-a placut tare mult, m-am impacat cu Marin Sorescu dupa ce am citit Iona.
E o pustietate asa cand ma simt singura, parca imi vine sa vorbesc cu copacii si sa beau toata apa care e pe lume ca sa nu ma mai simt singura. Si ma uit ciudat la oameni, pentru ca nu imi par vii, si parca pasii mei devin fiinte si umbra care ma urmareste mi se pare si ea o fiinta.. Eu nu ma mai simt fiinta, merg in gol, si cand ajung acasa ma intreb daca asta e usa mea.. Si mi se pare ca intreg Pamantul a fost facut pentru mine, si eu lil supar pe Dumnezeu ca stau asa de singura…
Si imi venea din nou sa strig, sa auda cineva ca exist, dar tipam in mine si era degeaba. Si imi venea sa vorbesc cu mine, dar vorbeam in semne si in imagini, si nu ma puteam intelege. Si totul era EU, si eu nu mai eram nimic..
N-am scris niciodata lucruri serioase, nici nu stiu daca imi sade bine sa o fac, dar asta gandeam in timp ce mergeam acasa, singura si dezamagita… as fi vrut sa fiu mica, si tocurile ma incurcau, si rochita mi-o ridica vantul… si ma simteam atat de singura, incat as fi vrut sa ma intind pe o banca, sa simt vantul, care e si el singur…


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X