Pe pene

27 iunie 2007
"Mi-e dor, mi-e dor, de fratii mei din Labrador!!"
era o poezie in copilaria mea demontata, despre un pinguin, iar numele autorului nu il retin, pentru ca in afara de asta nu a scris nimic remarcabil banuiesc.
Mi-e tare dor de verisorii mei pepenii rosii. Problema este ca as putea sa ii mananc pe ei in loc sa vorbesc despre ei, dar eu astept un anume moment in care sa ii strang in dinti, momentul in care piata e plina de clanuri intregi de pepeni, dar unul singur primeste viza de a merge acasa.
Pentru ca pe cei din supermarketuri ii vad foarte depresionati, din cauza singuratatii la care sunt supusi. Statul in frig, fara un vecin cu care sa vorbeasca (capsunile nu pot vorbi din cauza ambalajului de plastic, ananasii sunt cam cu nasul pe sus), asteptand un cumparator care apoi o sa ii injure ca sunt "din Turcia", nu poate decat sa ii afecteze psihic. Iar psihiatrul meu pentru fructe trateaza acum pisica de la avatar si nu s-ar putea ocupa si de un eventual pepene .
De aceea eu ii astept. Pana atunci ma pregatesc de urmatoarea proba a examelului, prima mi-a priit foarte bine. Probabil de asta vorbesc despre dramele pepenilor verzi.

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X