Zambet

16 iulie 2007
Nu mai vorbesc de sentimente de acum, e ca si cum mi-as lua pamant pe Luna. Il am dar nu pot sa fiu sigura pe el, sa il verific daca exista, sa il seman cu flori rosii si portocalii ca sa vad daca vanzatoarea mi-a vandut pliculetul potrivit.
Deocamdata incerc sa nu mai tot analizez ce simt, ma simt de parca as fi la vanatoare cand fac asta. Si e o vanatoare in care imi doresc sa nu functioneze pusca, pentru ca stiu ca as deveni vanat daca as trage vreun glont. In limbaj unidirectional: poate n-o fi iubire, dar are toate sansele sa fie, cu conditia sa nu o mai pandesc pe la colturi si sa o amenint cu intrebari retorice buruienoase.
 
Pana una alta, vine admiterea si gandesc doar pozitiv pana atunci. Asta inseamna ca da, am sa intru, da, la Comunicare, da, la Buget. Voi veni cu informatii despre situatia mea cand voi simti din nou emotia unei tastaturi, peste aproximativ o saptamana sau cine stie.
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X