Continuare.

30 octombrie 2007
Daca am sa scriu vreodata un roman sau macar o nuvela, am sa pun 2 iubiti care se despart sa doarma in acelasi pat, ca sa se chinuie cum ma chinui eu acum. Si am s-o fac pe ea o nenorocita, asa cum e el acum un nenorocit, si am sa-i gasesc ei un "amic" cu care sa rada in telefon ca o pizda proasta in timp ce el isi face dus. Asa cum face el acum, da. Nu e corect, nu e corect sa ma darame in halul asta; erau momente in care ascultam langa el melodia pe care o turuie acum winampul si ma gandeam ca nu prevad nici un sfarsit la legatura noastra.. ma gandeam ca momentele acelea de tacere care se pun intre oameni nu vor avea nici o sansa la noi. Ca de ziua lui voi face o petrecere surpriza pe bloc si voi scrie te iubesc aprinzand luminile de la geamurile din blocul de vizavi. Iar cand, in momentele mele de cruzime minora , ma gandeam totusi la un final, il vedeam pe el in postura suferindului, regretandu-ma si pupand poza mea din telefon. Eram atat de sigura de atasarea lui, uneori ma simteam ticaloasa ca iubesc mai putin…
Acum am ca o pietricica in partea stanga (cand eram mica as fi putut jura ca inima e in dreapta, acum sunt sigura ca e in stanga), care uneori se urca pana in gat si de acolo curge prin ochi; iar el are o pietricica pe care i-a dat-o Maria (amica!) dupa ce s-a intors din nu stiu ce munti.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X