Raceala. Boala.

9 iulie 2007
Ma feresc de oamenii care racesc in toiul verii. Mi se par jenanti, ghinionisti, ridicoli.
 
Imi curge nasul prosteste si ma intreb cum imi mai stau inca amigdalele in gat la cat le-am injurat ; cred ca le umfla cineva periodic, altfel n-ar avea cum sa fie atat de mari. Si se mai duce o teorie, ca amigdalele sunt surori cu migdalele, uscaturile alea niste prunci pe langa ce am eu in gat acum. Imi vine sa urlu ca ma doare, dar cand vorbesc ma doare si mai tare. Imi vine sa bocesc de nervi, de pisici negre, de senzatia pe care o am cand inghit, de momentele pe care le pierd, de muci si de soare.
 
 Partea  buna e ca nu am sa fiu racita la admitere saptamana viitoare, deci am sa pot gandi raspunsurile cu o temperatura normala a corpului. Partea buna numarul 2 e ca ma ingrijeste mama, si cine stie cand o sa mai prind o ingrijire de mama, avand in vedere ca m-am decis sa nu mai prind pui de microb in organismul meu vara asta.
 
Ma duc sa jelesc prin alte parti, poate sa inghit vreun nasture, am auzit de oameni care s-au tratat cu nasturi pentru ca au crezut ca sunt pastile.

Happy hours

7 iulie 2007
Scriu insemnarea asta ca sa presar in ea fericirea, care oricum nu o sa incapa in cativa centimetri patrati. Ca sa nu uit vreodata ca am avut momente din astea, in care ma simt mai colorata decat un cofetarie .
S-au dus grijile din directia aia… or sa inceapa curand altele, dar pana atunci dau din aripi si inot in valuri de ciocolata transparenta . 

S-a dus, dar….

6 iulie 2007
Toata cretiniada asta cu Bac-ul m-a afectat suficient de serios; acum nu mai simt vreo bucurie ca a trecut, stiu doar ca toate probele au trecut repede, mai putin sportul, la care <radeti> mi-a fost cel mai frica.
Vreau doar sa stau fara sa fac nimic, sa imi aduc o bucata de plaja de undeva si o parere de hamac , si sa imi chem gandurile de liniste de pe unde au zburat, speriate de furtuna asta cu nume de abc -dar intors.  
Ai mei, in loc sa ma sprijine cu un zambet si o felie de tacere cand nervii mei o iau razna, imi vorbesc de examenul de admitere. Chestia asta m-a facut sa imi incep ziua foarte foarte prost, si nici macar sacosa de pufuleti pe care mi-am luat-o seara la intoarcerea acasa nu m-a ajutat vreun pic.
As vrea tare mult sa nu se mai dea rezultatele, sa fie de ajuns chinul celor 6 probe. Dar si mai chinuitor decat astea a fost asteptatul subiectelor, neaparat in banca, neaparat cel putin o ora, neaparat cu instrument de scris de culoare albastra.
As vrea sa nu se dea rezultatele pentru ca fericirea mea depinde de rezultatul lui. De mine nu imi pasa, daca as putea lua din nota mea sa ii dau lui… Nu am chef de noaptea asta, nu am chef de ziua de maine, m-a tampit bacul…

Traditional de romanesc

3 iulie 2007
Ca sa nu credeti ca am decedat in timpul vreunei probe, revin cu o insemnare despre bac. Mac mac. Am sa vorbesc despre ce vorbeste toata populatia, din perspectiva subiectiva, fiind martor si personaj la cele petrecute. Am vrut sa scriu astea intr-un comment, dar am zis ca mai bine imi scriu gandurile la mine in curte, ca sa dau frau si altor opinii care nu ar fi avut legatura.
Ca sa scurtez: constiinta numarul 1 zice: considerand ca subiectul era in variante, nu avem de ce comenta. Cu toate sansele de 2 la suta, uite ca a si cazut. Daca erau sanse de 2 la suta inseamna ca erau totusi sanse, si pentru Dacia literara, febletea noastra, era o sansa de 1 la suta, deci trebuia atacata, ca sa fii sigur si sa nu mergi la risc.
Pe de alta parte, si aici vine tiptil constiinta numarul 2, am dansat atatea hore cu Ion al Glanetasului si am vorbit atata cu si despre Otilia si Felixul ei, incat m-am enervat ca astea nu mi-au cazut nici la oral, nici la scris.
Plus continuarea nr-ului 2: exprimarile de la punctul 1 si eseul despre constiinta de sine, cu trimiteri spre cei care dau bacul la filosofie, nu erau accesibile oricui, avand in vedere ca bacul e de nivel mediu . Deci eu, avand avantajul unei formari umaniste cu 6 ore de romana si un profesor cu doctorat , ma retrag si nu mai zic nimic. Desi am auzit un zvon care m-a speriat. Se referea la procente de promovabilitate .

Pe pene

27 iunie 2007
"Mi-e dor, mi-e dor, de fratii mei din Labrador!!"
era o poezie in copilaria mea demontata, despre un pinguin, iar numele autorului nu il retin, pentru ca in afara de asta nu a scris nimic remarcabil banuiesc.
Mi-e tare dor de verisorii mei pepenii rosii. Problema este ca as putea sa ii mananc pe ei in loc sa vorbesc despre ei, dar eu astept un anume moment in care sa ii strang in dinti, momentul in care piata e plina de clanuri intregi de pepeni, dar unul singur primeste viza de a merge acasa.
Pentru ca pe cei din supermarketuri ii vad foarte depresionati, din cauza singuratatii la care sunt supusi. Statul in frig, fara un vecin cu care sa vorbeasca (capsunile nu pot vorbi din cauza ambalajului de plastic, ananasii sunt cam cu nasul pe sus), asteptand un cumparator care apoi o sa ii injure ca sunt "din Turcia", nu poate decat sa ii afecteze psihic. Iar psihiatrul meu pentru fructe trateaza acum pisica de la avatar si nu s-ar putea ocupa si de un eventual pepene .
De aceea eu ii astept. Pana atunci ma pregatesc de urmatoarea proba a examelului, prima mi-a priit foarte bine. Probabil de asta vorbesc despre dramele pepenilor verzi.

Urat!

22 iunie 2007
Scrisesem o insemnare de jale, care s-a evaporat. E adevarat ca si depresia s-a dus, dar as fi vrut sa am insemnarea ca sa imi amintesc ca sunt compusa si din stari de melancolie.
Daca blogul era o foaie, as fi taiat -o ca sa o dau la caini .

Cu dragoste, despre codecuri

21 iunie 2007
In ideea de a acumula si alte cunostinte in afara de caracteristicile realismului sau procedeele de construire a personajelor din romanul subiectiv, plasez cateva intrebari despre Codecuri. Alea de te ajuta sa poti vedea filme, or mai fi si altele si nu stiu eu. Pe care sa il ciordesc de pe retea ? Daca pun doua tipuri ce se intampla? Se bat intre ele? Cum lucreaza ele? Astept un raspuns ca sa ma pot uita si eu la vreun filmusor astazi. Sanatate.

“Messinger”

21 iunie 2007
Mi-am agatat la status zilele astea urmatorul cantecel: "Nu am chef azi.. De Moromete sau Ion, Lovinescu sau Miron.. Lapusneanul nu mai vorbesc… iar pe tine, pe tine Otilia te urasc!"
Era, desigur, cu radacini in suferinta personala de pregatire a bacalaureatului. Un dobitoc ma intreaba daca m-am certat cu "tovarasul" din cauza Otiliei (Otilia fiind o colega; fosta colega de fapt) si daca poate sa ma ajute cu ceva. I-am dat adresa Otiliei- strada Antim , sa puna o vorba buna pentru mine. Apoi m-am ingrozit .

Ce faaaaaaaaci???

19 iunie 2007
Dezvolt de multe ori porniri posesivice atunci cand tin foarte tare la cineva. Si o dau in intrebari biografice si coordonate spatio-temporale la telefon. "Ce ai facut azi? Unde esti, incotro te duci, de unde vii? Cu cine, cu colegii?! Cu ce era imbaracata?" sunt genul de intrebari care ma fac sa ma simt ca orice exponata a rasei feminine. Incerc sa mai domolesc vijelia de curiozitati cu o glumita nocturna , nadajduiesc ca l-am momit, dar sunt atat de curioasa ce a facut…
Vedeti, astfel de porniri ma ingrijoreaza si pe mine, posesoare a atitudinii "je m’en fiche", tradusa "ma lipsesc", "nu ma importa", "Not that I would care", toate branduri personale. Incerc sa compensez cu atitudinea detasata fata de raspunsurile pe care el mi le da, dar comunicarea telefonica e atat de nemultumitoare.. Ca si cea pe Internet, personal consider ca ingreuneaza intelegerea dintre vorbitori, pentru ca nu vezi substraturi, aluzii, gesturi esentiale, sprancene ridicate sau buze pregatite sa se increteasca. De asta prefer telepatia, ea e mereu in favoarea mea. Ma gandesc la tine, te gandesti si tu la mine, asta e sigur. Te iubesc, ma iubesti, e telepatie !!
 
Insa, pana am sa inventez noi metode de comunicare, trebuie sa invat sa imi reprim pornirile de housewife. Ca sa fie bine.

Virusellino

18 iunie 2007
Am virusi . Fapt care ma face sa nu ma mai simt singura in retea, din moment ce si-au pus ei in gand sa imi faca o vizita si mie. Dar aspectul care ma deranjeaza e ca trebuie sa reinstalez windows-ul, iar data trecuta cand am trecut prin experienta asta l-am pus si pe discul C, si pe D. Mai rau oricum nu pot sa fac, pentru ca E e cd- rrom -ul, si ar fi culmea sa se instaleze pe discul pe care e deja. Problema ar fi ca am sa ma incurc iar in ntfs si cealalta varianta (de fapt sunt 4, toate combinatiile posibile), si am sa merg la nimereala si nu am sa nimeresc.
Traiasca soricarii care adora computereala, mi-ar prinde bine un astfel de vecin, dar data trecuta cand a venit l-a tinut tata la discutii despre sisteme pana tarziu in noapte, si ma gandesc ca nu o sa se mai riste. Inainte de el a venit un nene care se credea foarte expert in domeniu, si nu vroia sa accepte sfatul Ctrl+V in loc de click dreapta paste. Posibil ca ii placea mult clickitul acela distrugator, il cunoasteti daca aveti in camera un obsedat de Solitaire sau Minesweeper, eu am avut de amandoi.
Inainte de asta venea un coleg de serviciu al tatalui, care avea parul lung si prins cu guma de la borcane. Cand venea, instala cele mai baietiste jocuri, asa am ajuns sa aflu ce e Quake. Si mama il servea mereu cu hamburgeri, ca sa mai scada din pret.
Au mai instalat windowsi in casa mea un coleg de liceu, cu care am facut cele mai neconversative conversatii , un verisor care a dat gres de fiecare data dand vina pe cd/computer/vreme si eu. Dintre toti, instalarea mea a fost cea mai ciudata, de aceea nadajduiesc intr-o aliniere mai buna a stelelor maine, cand voi repeta experienta.
Sa auzim de bine.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X